Generatia Feisbuc, generatia prostului infumurat

“Principalele reţele de socializare de pe internet, Facebook şi Twitter, nu fac altceva decât să creeze o generaţie de tineri şi adolescenţi obsedaţi de ei înşişi, cu probleme grave de atenţie şi de concentrare şi o dorinţă copilărească de a cere altora părerea şi ajutorul în privinţa oricărei probleme cu care se confruntă” concluzioneaza o profesoara unei universitati din Oxford.

http://www.reportervirtual.ro/2011/07/%E2%80%9Cfacebook-si-twitter-creeaza-o-generatie-pierduta-de-narcisisti-infantili%E2%80%9D.html

Mai pe sleau spus, toti frustratii si boarfele in cautare de aplaudaci si-au gasit un canal aproape nelimitat de desfasurare. De la melodii care ii face sa vibreze la citate semidocte, de la fotografii in care-si prezinta cat de grandioasa e viata lor fata de a micutilor care le vizioneaza pana la joculete in care iti fura ore bune pt a accepta cadoaie de la prietenii care vor sa te ajute sa iti faci ferme pentru care apar imbunatatiri fara numar, Feisbucul ofera de toate, tuturor, numai sa petreaca o perioada cat mai mare de timp in el.
"Ia uite cum ma scobesc in nas!" ,"arat bine sub dus?" "m-am logodit, m-am casatorit, am vortat, am nascut", "mi-am luat vata pe bat, arata bine cum o mestec?" "Ia uite-ma ce bine arat, nu asa ca crapi de invidie sau ma admiri la culme?!" Iata doar cateva din miliardele de banalitati pe care mini-Botezatii, Solcanii, Barosanii, Botezatele si Crudutele tarii asteia le dau constant pe profilul lor de dragul de a starni o reactie. Eu unul sper din suflet sa se defecteze serverele Feisbuc, sa dea faliment companiile de telefonie si cablu pentru ca specimenele astea sa faca rand pe rand atac de apoplexie ca nu mai ii ridica nici dracu in slavi.

Pericolul de a cerceta ce te inconjoara

Generalitatile nu omoara pe nimeni, ele au insa darul de a face individul sa se enerveze pentru ca incepe sa se recunoasca in ceea ce spui despre cei multi.
Sunt constient de asta, insa vrea ca oricine isi arunca macar odata ochii peste ce scriu, sa inceapa sa devina constient la randu-i. Despre cineva, in societatea de azi, nu mai poti emite judecati, ca cica ii lezezi personalitatea sa pura, vezi-Doamne. Nici sa il categorizezi in sabloane si generalitati, pentru ca astfel, chipurile, il deposedezi de individualitatea sa.
Unei femei, spre exemplu , nu-i poti spune ca e curva, cand ea stie ca e pt ca cica o discriminezi domne, vezi doar unilateral si nu-i vezi latura umana, demna de admirat. Pe de alta parte, daca zici ca femeile au predispozitia in a insela, astfel indulcind declaratia de curvasaraie, iar faci discriminare, dar fata de puritanele inraite produse de feminismul atroce din timpul curent.
Cu politicienii e la fel, daca zici de toti ca-s niste oameni de nimic, e de porc, ca ii bagi in aceeasi oala si pe aia cinstiti de parca ar exista politician care nu a ajuns in moduri dubioase unde e.
Daca zici doar unuia ca e hot, o sa te bage-n panzele albe, cerand dovezi, ca cica societatea de azi e pe probate adicatelea nevinovat pana la proba contrarie.
Sa spun ca lumea se imparte in 90 la suta oi imbecile care trebuiesc ghidate de cei 10% cu cap, suna in capul multora ca declaratie elitista. Sa spun ca majoritatea ar trebui sa hotarasca pentru binele ei, ar fi considerata o declaratie de nebun, pentru ca nimeni nu stie cu adevarat ce vrea.
Daca nici macar unul nu stie, cum sa stie sa zicem...1000 de insi?!
In plus, marile descoperiri au fost realizate de doar cativa oameni, carora omenirea le datoreaza intreaga existenta moderna.
Pericolul de a cerceta ce te inconjoara este acela ca iesi din masa de carne inerta, doar prin faptul ca intrebi. Mai e si alta chestie, faptul ca intrebi e posibil sa-i faca pe ceilalti sa se intrebe si ei, in mod limitat, dar periculos, pentru ca apoi incepi sa fii luat la ochi. Exista cativa oameni ce-si doresc toata atentia, toata energia sa fie consumata pe ei si existenta lor. Nu degeaba isi fac societati secrete, partide, secte, cluburi. Devin fashion icon-uri, formatori de opinie, staruri de muzica. Viata lor este atentia data de altii. In momentul in care intra in conuri de umbra, mor sau devin depresati cateva exemple fiind: Madaina Manole, Amy Winehouse, Michael Jackson, Robbie Williams, Mariah Carey, Britney Spears si lista e foaarte lunga, astia sunt doar cei mai recenti pe care pot sa-i enumar. Cand incepi sa ai un mesaj ce rezoneaza in mai toti, ai parte de probleme mari, esti fie ridiculizat, amenintat si de ce nu, asasinat. Hai sa incepem cu Cel care si dupa moarte nu e suportat si are o armata de opozanti, Iisus Hristos. El a dat mesaj de pace si iubire si non-stop e urat cu din ce in ce mai mare fervoare de oameni, apostolii sai nu mai zic, toti ucisi, la fel ca si crestinii de la inceput.Mahomed si urmasii sai, frati de-ai nostri, insa dupa cum le-a fost lor dat de catre Divinitate s-O cunoasca. Urmeaza cei ce au revolutionat stiinta: Galileo Galilei, Isaac Newton, Albert Einstein, marii inventatori ce gandeau inaintea timpului lor, marii lideri de state sau de miscari sociale- JFK, Bobby Kennedy, Martin Luther King,Omar Torrijos; muzicieni ce au inspirat prin muzica lor-Bob Marey, Jimmy Hendrix, 2Pac si lista merge si merge. Un ochi atent sta pe toti, sa vada cine indrazneste sa se ridice mai presus decat ii este ingaduit, mai presus de conditia de om obtuz in gandire. Un singur lucru se poate cerceta si acel ochi nu va putea vedea sa-l conditioneze, cunoasterea de sine, a limitelor proprii si a frontierei unde se termina visele si incepe realizarea lor.

Amanarea, problema cronica a societatii

Tot ce se spune dupa "trebuie" nu se va face, asta e crezul meu, pentru ca oamenii cu cat subliniaza necesitatea de a lua o actiune, cu atat vor uita mai repede ca e nevoie sa o ia.

De ce?! Pentru ca oamenilor nu le place sa li se spuna sau sa isi spuna sa se trezeasca din aceasta calda adormire a lor. Comoditatea slabeste vointa, o perverteste si face oamenii prosti si lenesi.
De ce oare cand cuiva i se spune sa se duca la doctor, va amana acel moment cat mai mult cu putinta? De ce cand cuiva i se spuna ca trebuie sa ia o decizie de moment va spune ca acel moment nu este secunda 2 din viata sa? De ce o tara alege un presedinte ce a adus-o in ultimul hal de 2 ori? De ce o relatie fara viitor nu se termina in momentul in care se realizeaza acest lucru? Din cauza COMODITATII. Comoditatea e sigura, asta e adevarata radacina a problemei, ofera un fals sentiment de certitudine. Oamenii isi amintesc cu nostalgie de trecut, isi fac planuri marete de viitor dar uita sa traiasca prezentul. Apoi vine si vremea batranetii cand viermele neputintei dicteaza vointei "capul plecat, sabia nu-l taie".
De mici suntem invtati sa nu fim fermi si categorici, sa nu care cumva sa suparam pe cineva, sa cerem permisiunea pentru ce facem, sa scriem ce ni se dicteaza, sa memoram citatele din carte ca fereasca-Dumnezeu, am putea judeca singuri cat de logice sunt explicatiile ce ni se dau cu lingurita. "Om trai si om vedea", vorba de capatai a romanilor , sa mai stea nitel cu mainile-n san, ca poate problemele or sa se rezolve de la sine si nu vor mai trebui sa depuna efort.
Banii te forteaza sa amani totul pe perioade cat mai mari: "Nu te du la doctor sa te tratezi ca trebuie sa platesti impozite, nu te duce in vacante, ca poate dupa ce te intorci o sa fii dat afara de la munca, nu cauta forme alternative de a face bani, ca nu te mai concentrezi cum trebuie la locul de munca. Nu te distra, ca maine trebuie sa te trezesti devreme si sa fii productiv pentru un sef incompetent care a ajuns prin pile acolo unde e, iar tie iti spune ca doar prin munca asidua vei promova; nu te duce azi la biserica pentru ca atunci cand imbatranesti vei avea timp sa motai la slujbe plictisitoare." Sanatatea, timpul, atentia si sufletul nostru sunt aspirate de perpetua amanare pe care numai prin vointa o vom incheia.

Pentru cine se crede in stare

Sa ai grija de cei ce sunt mai slabi, sa-i intaresti cand nu mai pot, sa le dai speranta cand nu o mai au, iar in cele din urma sa pleci din viata lor cand a devenit suportabila.
Sa infrunti de unul singur ce va veni, sa nu ceri ajutor pentru a te intari constant, sa te uiti la tot ce te inconjoara relaxat chiar daca ai presiuni sa te schimbi.
Sa fii singurul tau stapan, sa nu fii dator nimanui, ca nimeni sa aiba privilegiul pretentiei in fata ta, sa fii un exemplu pe care toti doresc sa-l urmeze dar sa nu poata.
Sa iti ascunzi durerile si sa te arati senin, sa nu te infurii la vorbele cretinilor si sa nu te mandresti la complimentele lingailor. Sa iti privesti dusmanii in fata ca ei sa stie ca stii ce iti doresc ei tie si totusi sa nu aiba curajul sa-ti spuna in fata ca te urasc.
Sa asculti adevarul din inima dar sa nu te minti cand il auzi, unde nu esti bine venit pleaca si cand esti dorit, ramai decat atat cat e nevoie. Vorbeste simplu si din inima, cauta linistea cum cauti apa cand esti insetat, iar cand o gasesti, pastreaz-o si lupta pentru ea caci multi urasc linistea altora atunci cand ei insisi nu o au.
Nu avea incredere in nimeni, in special in cei care te intreaba retoric daca o ai in ei. Pune la indoiala totul pana cand ti se demonstreaza contrariul si atunci cand ti se demonstreaza, crede doar de acea data pentru ca minciunile cu adevaruri partiale se construiesc.
Nu iubi pe cel care te saruta cu ochii deschisi si ureaza-i noroc celui ce s-a indepartat de tine.
Cine te va avea in preajma, habar nu va avea cine esti, iar cel ce te va pierde te va tine minte toata viata.
Asta e ceea ce ti-Am incredintat sa faci, de vei indeplini totul, recompensa ta va fi mare.

Scopul vietii

Intregul sistem in care traim ne trepaneaza cu faptul ca suntem neputinciosi, ca suntem slabi ca societatea noastra e rea si fragmentata si asa mai departe. E o minciuna gogonata, suntem puternici, frumosi, extraordinari si nu exista nici un motiv pentru care nu putem sa intelegem cine suntem cu adevarat, de unde venim si incotro ne indreptam.
Cineva spunea odata ca "Bai, mi-am petrecut primii 30 de ani din viata incercand sa devin ceva, vroiam sa ma pricep la ceva, sa fiu bun la scoala, sa am note bune si tot ce a urmat conform acelei perspective. Nu eram bun asa cum eram, dar daca deveneam bun la ceva anume...Atunci am realizat ca intelesesem gresit jocul, scopul era sa inteleg ce eram deja!"
In cultura noastra, am fost invatati sa se puna accent pe diferentele individuale si sa fie luate in calcul asa ca fiecare se uita la fiecare si incepe sa puna etichete "destept, prost, batran, tanar,sarac, bogat", facem aceste distinctii dimensionale, le categorisim si le tratam ca atare si ii vedem pe toti ca fiind separati de noi, iar unul dintre paradoxurile experientei este ca atunci cand esti cu cineva si iti dai seama mai degraba de asemanarile decat de diferentele dintre tine si el. Si nu m-am nascut Printul Charles, ci m-am nascut ca un simplu om, iar apoi am invatat toata treaba asta cu sine sunt daca sunt bun sau rau, de succes sau nu, pentru ca totul se invata.
De aceea se mai spune ca toti suntem actori pe scena lumii, iar rolurile ne sunt livrate de cand sunt mici. Va mai aduceti aminte cand parintii ne ziceau ca "Trebuie sa ai si tu un rol in societate" ,nu?! Faptul ca ne luam prea in serios aceste roluri ne fac sa fim rai unii cu altii pentru ca nu vrem ca nimeni sa ne ia bucata noastra de atentie.
Asta a mai fost spus acum vreo 2011 ani de inca Cineva, si anume ca toti suntem frati si ca trebuie sa fim blanzi si intelegatori unii cu altii, insa lumea uita, piosii crestini habar nu au ce ii invata Cel ai caror copii sunt.
Bill Hicks, obisnuia sa-si termine show-urile cu urmatoarea explicatie:
"Viata e ca un carusel intr-un balci si cand te sui pe el, crezi ca e real, pentru ca atat de puternice sunt mintile noastre. Acel carusel te zgaltuie in sus si-n jos, te invarte iti da fiori dar iti place, e foarte colorat si amuzant pentru o perioada. Unii au fost in acel carusel o perioada indelungata si incep sa-si puna intrebarea -Oare chestia asta e reala sau e doar o tura de carusel?
Iar altii, isi amintesc, se intorc la noi si ne spun: nu va fie frica niciodata, pentru ca asta-i doar o tura. Iar noi am omorat acei oameni: "Redu-l la tacere, am investit mult in tura asta, sa taca din gura! Ia uita-te la incruntarea mea din cauza grijilor, la contul meu din banca, la familia mea, asta e fara indoiala real.
Dar nu conteaza, pentru ca e doar o tura si o putem schimba oricand dorim, e vorba doar de o alegere fara efort, munca sau slujba, fara economii sau bani, e doar o alegere intre teama si iubire."
Sa fii realist nu inseamna sa demonizezi lumea, ci sa le spui tuturor cat de prost merg lucrurile cu speranta in suflet ca prin asta vei schimba in bine ceva.

Chinul de a sti motivul...

Foarte multi oameni pun des intrebarea DE CE au loc anumite lucruri fie in viata lor, familia lor, tara lor. Orice intrebare deriva din raspunsul pe care deja il stii dar nu vrei sa-l recunosti ca individ.
Exista chiar si o vorba cum ca "raspunsul e pe jumatate furnizat de intrebare" lucru foarte adevarat, de altfel. Acum , intrebarea si mai interesanta este "De ce nu vrei sa recunosti raspunsul pe care deja il ai la intrebarea pe care o pui?"
In mare parte, pentru ca intra in conflict direct cu mandria ta, cu ego-ul tau, nu poti sa recunosti fata de tine, ce sa mai zic fata de altii, ca alegerile pe care le-ai facut au fost gresite.
Exemplu de intrebare cretina "De ce sunt copii nostrii agresivi ca noi i-am educat altfel?". Asta e intrebarea acelor parinti ultra puritani care nu de mult isi bateau copii de ii stingeau sau ii demoralizau repetandu-le intr-una ca-s prea prosti pt a pasi pe pamant. Acum s-a schimbat jocul si acei mici frustrati si abuzati au devenit adolescenti rebeli cu sete de razbunare pe prea cuviosii parinti si iete asa vezi la stirile de la ora 5 copii care-si maltrateaza sau chiar ucid parintii in felurite moduri.
Sa nu mai vorbesc de ce se intampla cu tara, cand toti idiotii care l-au votat pe ilustrul marinar si acum se plang ca nu mai au ce pune pe masa. Au facut o alegere dar nu pot s-o indure, in veci un prost nu va recunoaste ca e prost, poti sa il pici cu ceara incinsa ca mai bine moare decat sa isi declare pe fata valoarea nula.
E un adevarat chin sa ai explicatia la motivul pentru care unele lucruri nu merg pt ca mandria trebuie pusa la zid. Acea voce perfida care-ti tot repeta ca esti mai presus de restul trebuie sa fie redusa la liniste, pt ca acea voce nu e a ta, ci a tot ceea ce te inconjoara si vrea sa te modeleze.
Nu ramanem cu puritatea de copil pentru ca de mici parintii vor sa ne maturizam si sa intram in competitia vietii. Dupa aceea crestem si vedem ca acea competitie nici macar nu ne aduce nici un folos pt ca suntem prea absorbiti de a deveni din ce in ce mai buni incat uitam sa mai traim prezentul. Mergem la facultate, dam de libertate dar nu avem bani sa ne bucuram pe deplin de ea. Apoi avem bani, dar numai in urma unei munci care-ti fura 50% din timp si pentru care aproape tot din ce mai ramane din timpul tau se duce pe a te reface si de a fi bun pt urmatoarea zi de munca.
Trece timpul , te insori sau mariti, ai copii si iarasi timpul ti se duce dracu. Uite asa ajungi la batranete si te intrebi pe ce s-a dus tineretea ta.

Jocul de-a interesantul

In lumea noastra, toti joaca acelasi joc. Jocul se numeste jocul de-a interesantul
sau jocul orgoliului. Principiul jocului este simplu, cel care arata ca e mai cu mot in frunte decat cel de langa el, castiga. Cine este cel de langa?! Seful, colegul, vecinul, sora/fratele, iubita, prietenii, cunoscutii, parintii. Ce castigi?! Privilegii si bani.
Si da, am zis bine, privilegii nu drepturi, pentru ca drepturile-s o idee, ele pot fi anulate sau intarite doar daca cineva face un exercitiu de imaginatie. Privilegiile-s oferite concret ca o recompensa materiala, temporara ce-i drept dar cat se poate de reala.
Hai sa luam un exemplu simplu: colegul de banca de la facultate.
Daca tu, ca individ incepi sa te dai pe langa profesor prefacandu-te ca esti interesat de balivernele pe care le debiteaza, esti considereat mai interesant decat colegul care se uita cu scarba la ceas asteptand sa se sune de iesire. Garantat profesorul ala, va interactiona mai des cu tine, iti va explica mai in detaliu aspectele cursului, iti va da privilegiull sa raspunzi mai des si poate, chiar un punct si un pic la examenul final. Astea sunt privilegiile primite pt ca ai castigat jocul in raport cu colegul de banca si exemplele pot continua cu toate categoriile enumerate mai sus.
Ideea este ca desi foarte multi o ard moralist, ca "nu domneee, io chiar sunt interesat , io chiar sunt empatic, io chiar sunt destept, io chiar sunt fidel, io chiar sunt cuminte, io chiar sunt....asa cum ma prefac in fata ta ca sunt", toti mintim pt ca minciuna, desi e rea pe termen lung, face bine la orgoliu pe termen scurt. Ea ofera o spoiala de valoare unei personalitati de nimic. In o lume in care toti se prefac ca sunt cum ar vrea cei din jur sa fie, foarte putini au curajul sa fie cum sunt ei pe bune. Exemple de dintr-astia sunt oamenii care au probleme cu legea, curvele (de centura), tocilarii, nebunii, profetii, geniile, antisemitii cei care nu sunt politically corect, homofobii si in general toti cei care sunt considerati "elementele negative" ale societatii pentru ca au curajul sa spuna si faca lucruri pe care societatea, ca o virgina neprihanita, se preface ca nu le cunoaste si le dezaproba.
Din miliardele de oameni care au murit si vor mai muri in continuare, sunt maxim cateva sute de mii care chiar au facut ceea ii indemna mintea si inima sa faca. Proverbiala gura a lumi, inhiba orice incercare a individului de a fi asa cum simte ca vrea sa fie, oferindu-i in schimb o personalitate frumos treicotata numita orgoliu sau ego.
Ati auzit probabil texte precum "fa o facultate de viitor; sa intrii si tu in randul lumii; nu face asta de fata cu lumea; in viata trebuie sa te zbati ca pestele pe uscat si arhicunoscutul pentru ca trebuie".
Toate astea sunt de fapt un indemn universal gen "renunta la cine esti tu si fa toate astea ca sa fii ca majoritatea" adica prost si supus. Cui?! Poi desigur, celor care au creat jocul de-a interesantul, adica cei care au controlul banilor (bani care nu sunt altceva decat forma materiala a energiei umane).
Nu se spune des ca "banii fac lumea sa se invarta" sau credeati ca e doar o maxima spusa de dragul de a fi spusa?

Adevarul si numai adevarul

Auzim vorbindu-se de sinceritate, de loialitate, de respect, toate fiind derivatele adevarului sau mai bine zis a capacitatii noastre de a-l integra in vietile noastre. Daca pentru o zi, o intreaga zi, un singur om ar spune adevarul, cu siguranta va fi urat de toti cei ce-l inconjoara. Suntem fiinte care au invatat sa iubeasca jocul minciunii pentru ca aduce o multime de foloase. Adevarul taie precum o lama, insa minciuna acopera precum o plapuma. Ce credeti ca vrea romanul, sa se ciopleasca cu lama adevarului ca sa aiba o frumusete a caracterului de sine statatoare sau mai degraba sa carpeasca folosind minciuna pentru a da impresia frumusetii?!
Daca-l intrebi pe un pusti "de cine-ti place ma tie din ce vezi?" sa te astepti la raspunsuri gen "Bianca lu' Bote, Bercea Mondialu', Salam" si multi, muulti altii din show biz. De ce credeti? Pentru ca astia sunt antrenati, viata lor e prostirea in fata, show-ul, fatada, iar cei care-i idolatrizeaza for fi mini-copii ale lor, deci praf.
Adevarul este ca:
- Iubirea ca si sentiment este o fantoma a trecutului, a timpurilor cand ea inca putea fi simtita, acum a ramas doar obisnuinta, rutina dintre 2 persoane, iubirea fiind capacitatea de tine cont in mod dezinteresat de nevoile celuilalt mai mult decat de ale tale si a fi fericit din cauza asta (mi-e greu sa cred ca cineva indrazneste sa simta asa ceva)
-Politica e o minciuna iar politicienii sunt doar niste mancatori de cacat, pentru ca toti au fost cumparati, nici unul macar nu are in fata ochilor interesul celor multi, ci doar dorinta de inavutire proprie;
-Stapanii nostrii si ai unei mari parti din planeta asta sunt evreii, iar cea mai puternica arma a lor este ura noastra fata de ei, antisemitismul este cheia dominarii pentru ca asa pot poza tot timpul in victima, iar o victima niciodata nu ai voie sa o persecuti; de aceea, cand va disparea antisemitismul, va disparea si influenta lor;
-Ne meritam soarta pentru ca nu vrem sa recunoastem starea deplorabila in care am ajuns ca neam, nu vrem sa recunoastem ca suntem incompetenti, stim multe lucruri ne-necesare, insa nimic din ceea ce conteaza de fapt;
-Ni se pregatesc pe viitor niste schimbari atat de radicale incat nu vom sti cum sa le facem fata, atunci va trebui sa alegem ori alba ori neagra, gri-ul si nuantele pe care le iubim atat de mult, nu vor mai exista;
-Educatia superioara nu mai conteaza pt ca pur si simplu nu mai are relevanta ca si treapta a cunostintelor in formarea unui individ, profesorii provin din randul studentilor care au copiat la examene , nu stiu nimic si vor pregati generatiile viitoare in cunoasterea nimicurilor;
-Multi vor avea o viata de 2 lei pentru nu fac ce vor ceea ce vor ei, ci ceea ce le impune societatea;
Daca vrem sa schimbam toate astea, pentru ca astea-s realitati, trebuie luata o decizie, sa ne schimbam in ceea ce suntem, nu in ceea ce am fost dresati sa fim.

Revolutiile sunt la moda

Vad din ultimul timp in presa si media :"Revolutie in..." Tunisia, Egipt, Libia, Iran, ba chiar si in Armenia sau Albania si cine stie cine o mai urma.
Toata lumea se mira, toata lumea e cu ochii cat cepele la televizor sa vada cum se elibereaza domne popoarele, prin vointa proprie cica, de dictatorii ce i-au condus. Acum sa ne punem neuronii in exercitiu, in lumea asta vai mama ei, tot ce are loc pe scena internationala e planuit.
Planul e simplu "Ba, cum cucerim noi o intreaga regiune fara prea multe batai de cap?
Poi iete hai sa platim cateva sute de prosti sa zbiere, ii filmam ca tot avem media sub deget si zicem ca e revolutie, sa vezi cum crede toata prostimea ca are puterea sa isi schimbe destinul si zbiara si sparge fara sa cheltuim noi un ban!" Le devenim salvatori si ia sa vezi ca nici n-or sa cranceasca in fata noastra.
O mica amintire a istoriei recente ne arata ca intreaga zona de Est si Sud-est a Europei a fost cucerita de America si Lumea Libera (sanchi) prin intermediul revolutiilor. Baietii s-au scos cu piata de desfacere imensa, o pepiniera de sclavi apatici si usor de intimidat si resurse cat cuprinde. 20 de ani mai tarziu, aceasta intreaga zona colcaie de interlopi, afaceri ilicite, droguri, curve, trafic de arme, oameni in prag de subzitenta si cam tot ce se poate mai rau din cauza "respectarii drepturilor omului". Cam asta se incearca si in zona Orientului Mijlociu, cum a fost la noi, asa o sa fie si la ei. Vreo 5-6 ani or sa aibe ce pune pe masa si or sa creada ca au prins pe Dumnezeu de picior si dup-aia o sa inceapa furtul nesimtit al banilor lor , cu exceptia ca atunci nu se vor mai revolta pt ca vor fi in Democratie, vezi-Doamne. Nu ai nevoie de o armata sa cuceresti un popor, ai nevoie doar ca poporul ala sa fie nervos pe cine-l conduce, iar conducatorii ar face bine sa ia aminte la lucrul asta.

Allah Akbar

In traducere din Araba in Romana inseamna "Dumnezeu este mare". Ating acum un subiect delicat, anume religia musulmana si totodata insusirile unui credincios musulman. Se zice ca Sfanta Carte a Islamului este jumate Vechiul Testament, jumate revelatiile lui Dumnezeu (cica acelasi Dumnezeu in care credem si noi) date lui Mohamed. Daca e sa credem aceste lucruri, asta ar presupune ca regulile de conduita ale Islamului pt credincios ar fi asemanatoare cu cele 10 porunci mozaice, printre care si "sa nu ucizi". Buuun, pe deasupra in Coran, printre insusirile Dumnezeului lui Mohamed se enumera si indurarea, caci I se spune in repetate randuri "Iertator, Indurator" (Ghafur, Rahim).
Daca e asa, atunci ce ar trebui sa inteleg despre Indonezia, cea mai mare tara musulmana si populatia ei, cand chestii gen clipuletul urmator au loc: http:videonews.antena3.ro/action/viewvideo/69425/Socant-Membrii-unei-miscari-religioase-linsati-de-musulmani/
Unde e indurarea, mila, compasiunea pe care Mohamed o propovaduia?! Sunt 3 posibilitati aici:
-ori o propovaduia doar pt musulmani, adica aia care cred toti in Allah, si pt ei muma, pt oricine altcineva ciuma;
-ori pt toata lumea, caz in care ce se vede in videoclip sunt doar oameni insetati de sange care n-au nicio treaba cu religia, ci doar care-si refuleaza frustrarile strigand ca apucatii "Allah Akbar"
-ori e interpretat gresit Coranul, caz in care mai toti califii, imamii, ayatolahii si alti invatatori cu functii invata lumea lucruri contrare vointei dumnezeiesti, caz in care or sa se perpeleasca la temperaturi ridicate in Iad.

Toti traim in realitate, dar nu toti suntem realisti

O buna bucata de timp, m-am bucurat de titulatura de "imatur", la ce servea incarcatul creierasului cu griji despre ziua de maine. Scoala, prietenii si faptul ca mamica si taticu imi asigurau spatele era de ajuns pt mine. Mai incolo insa, realitatea m-a pocnit si are croseu de te lasa knock-out. De atunci am aproape constant parte de universalul indemn "nu mai fii asa pesimist". Oamenii ce nu demult se plangeau ca vedeam viata cu lentile roz, acu se plang ca o vad cu lentile gri. Celor ce vad in ansamblu, niciodata nu le vor fi acceptate parerile pentru ca ei au darul de a da din cand in cand jos,valul inconstientei de pe ochii celor din jur.
Oamenii au dat definitia acestei faceri de bine, cea de dezamagire. Acum insa, hai sa luam cuvantul la adevarata lui valoare, dez- are rol de substitut al unei negatii, al lui ne-;amagire e asa-zisa imbatare cu apa rece, crearea de iluzii pentru ocupatul mintii de catre altii sau de sine. Adicatelea, realistul e cel ce impiedica auto-prostirea altora cu diverse lucruri care nu le fac nici un bine. Saracii narcomani de iluzii, insa, nu se pot dez-obisnui de obiceiul asta maladiv si in consecinta, pun eticheta de "pesimist". Foarte greu ii e unuia care ani de-a randul s-a invatat sa fie tinut intr-o bula de protectie fata de nenorocirile vietii, sa vada viata in adevarata ei forma. Iti va fi mai usor sa-i vorbesti unui extraterestru despre ce se intampla in realitate, decat unuia de langa tine. Cand esti realist, gandesti totul, pui totul la indoiala si privesti cu detasare tot ce urmeaza, nefiind afectat de loviturile traiului de zi cu zi. Aiuritul o sa priveasca cu oroare ca stilui-i de viata i se termina, cum incep problemele sa apara si cum nici dracu nu vine sa ii arate ce sa faca si atunci vine momentul alegerii: ori incepe sa caste ochii la ce e in jur, ori o arde emo si se arunca de la etaj/isi taie venele/ ia droguri/baga alcool si isi deplange-n pumni soarta. Daca se mai intampla sa mai si profite careva de acest defect al ne-previziunii aiuritilor, deja pentru ei apare Dumnezeu drept vinovat, pe sistemul "sunt un om bun, de ce mi-ai dat viata asta?" Pentru a evita asa ceva, trebuie sa se inteleaga un singur lucru si anume ca doar propria persoana e cea pe care o poti controla si de care poti depinde 100%. Din pacate, asta e mersul lucrurilor- unii sunt facuti sa fie-n pom si pomu-n aer, altii stau jos cu picioarele pe pamant strigand intr-una "ma da-te jos ca ai sa cazi de acolo".

Romgleza

O chestie ce pare a se raspandi cu viteza sunetului in Limba Romana este folosirea englezismelor . Aici, in Capitala, fratioare e ceva la fel de normal ca mersul la cumparaturi. Lumea a terminat-o cu Romana, e prea grea, prea multa bataie de cap sa folosesti traducerile pentru produsele sau serviciile oferite de lumea capitalista. S-a terminat cu "misto, ca lumea, belea, petrecere", acum avem cool, funny, party, touchscreen, smartphone si multe, muulte altele. Intr-o zi, o colega de serviciu imi zice "bai, am momente cand vreau sa spun ceva, incerc sa folosesc, cuvantul in Romana dar imi vine in minte sinonimul englezesc", wow! Deci am ajuns in stadiul in care ne-au indobitocit astia asa de tare incat nici macar ce vrem nu mai putem enunta in Romana, ca sa nu mai zic de ce nu vrem.... Plus ca, fenomenul asta vine in directa legatura cu cel de cocalarizare si pitziponceala a tineretului. La cat de terci au saracii creierul din fabrica, pentru ca acum hai sa fim seriosi, copii sunt dupa chipul si asemanarea parintilor, mai vin si astia (marii retaileri si corporatiile) si le servesc struto-camile gramaticale pana ii fac pulbere fina. Scumpii nostrii profesori de sorginte comunista ce (din pacate) mai sunt in sistemul de invatamant nu pot sa inteleaga de ce-s copii asa prosti fiind totusi atat de avansati ca si conditii de informare si asa mai departe. Raspunsul meu e simplu, copii nu-s prosti, ci expusi de prea devreme la ce nu trebuie de parintii lor apatici si vanitosi, in consecinta devenind niste semi-englezi semi-analfabeti, sub-dezvoltati din punct de vedere social dar rasfatati pana la culme ce folosesc Romgleza pt a chat-ui pe Facebook.

Fuga de responsabilitati

Cati dintre noi nu-si doresc macar odata sa se mai intoarca in timp sa fie iar copii si sa nu aiba atatea pe cap, cu toate ca toti la varsta copilariei ne doream cu inversunare, sa ne maturizam ca sa avem drepturi cu nemiluita. Ce nu stiam atunci e ca odata cu varsta si drepturile nou dobandite vin si obligatii carora sa le facem fata. Iata ca scapi de liceu, ajungi la facultate, 3 ani trec galopant si te uiti ca vitelul la poarta noua incotro s-o apuci, ce pasi sa mai faci. Pentru unii, ideea amanarii imediat trece prin minte "hai frate ca mai fac o facultate" altii vor sa progreseze "fac si masteru ca acum e varsta" iar altii o lasa balta si intra-n viata mai devreme. Cu toate ca toate variantele sunt cat se poate de normale si au loc frecvent, dorinta aia de a mai sta pe moka fara batai de cap, se zbate grav in noi toti. Trec niste ani, ajungi la un 26 de ani fetele, 28-29 baietii si incepi sa dai din colt in colt ca trei sa te casatoresti, vrajeli, independenta, copil eventual si uite asa ti s-a dus dracului "primavara vietii". Ceasul biologic , la sexul frumos, destept si modest din cale afara, ticaie-n draci "hai sa vad ce-oi lua ca raman fata batrana ca dup-aia copil nu-i bai" , e usor de facut. Dar stai asa ca ...casnicia se tine cu compromisuri, alea-alea, nu asa ca-n telenovelele siropoase cu Jose Armando care e mare patron si are masina, vila si alte alea (aviz amatoarelor), naaaaaa. E cu criza ,cu probleme ,cu tolerat de apucaturi nasoale din partea amandorura, mai ales daca apuci, ca fata, sa iei vreun "pui" care te pocneste cand ti-e lumea mai draga. Tot asa la baieti, vrei si tu una mai cuminte si nu stii ce panarama alegi, ca daca iei una de-ti face fire albe inainte sa zici "da" cand te intreaba primarul daca vrei sa te legi la cap, ai pus-o. Iti semnezi frumusel cu scris caligrafic sentinta la munca silnica pe viata.
Vrem liniste si pace, nici un stres, distractie, prieteni multi, iesiri dese in oras, vrem trecutul, vrem sa fugim de responsabilitatile care or sa ne faca sa semanam cu parintii nostri, doar ca in viata, singurul sens de mers e inainte, in nici un caz inapoi.