Ziua Romaniei

Maine e Ziua Romaniei, in care trebuie sa fim mandrii ca suntem o tara, si nu niste tinuturi ce nu demult, erau tinte numai bune de invadat de vecinii mai puternici.
Problema este ca bun, suntem o tara, o unitate teritoriala recunoscuta prin tratate internationale, dar noi nu suntem un popor. Noi, romanii, suntem niste indivizi, o adunatura de eu, tu, el, ea, ei, voi, dar niciodata de noi, adica de o colectivitate careia toti sa spuna ca ii apartin.
Acesta este motivul pentru care nu vedem greve in adevaratul sens al cuvantului, ca la greci, pentru ca fiecare daca vede ca moare capra vecinului sare in sus de bucurie, sta beat trei zile si se umfla-n pene apoi, ca el e mai jmecher decat ala care nu mai are dupa ce bea apa. Romanii mai au de asemenea, o foarte redusa stima de sine, pentru ca nu suporta sa admita ca cineva le este superior, fix de aceea, nici nu ii va lua exemplul ca sa ajunga asemenea lui.
Aude careva pe vreunul din apropiati ca spune "ba, hai sa ma duc si io la cutare sa ii cer ajutorul, macar sa imi spuna ca a facut ca sa fac si eu" sau sa se duca sa citeasca si sa devina inspirat din lectura sa pentru a crea ceva original? Niciodata, mai degraba textul va fi :
-daca e baiat/barbat..."pai ala a facut chestii pe baza de interventii, io n-am cunostintele aluia" (cu toate ca si-ar dori din suflet sa faca la fel);
-daca e fata..."poi curvele au tot timpul palma pusa-n cur, ca la cate spovedanii au facut, normal ca au bani" .
Pe nici unul insa, n-ai sa-l auzi ca spune de cei cu adevarat destepti, cu carte, care au reusit in viata, pentru ca in felul asta ar recunoaste ca e prost, pentru ca, macar ca curvele si smecherii au facut lucruri ilegale, dar au avut sange rece si n-au stat sa se gandeasca ce gandeau altii despre ei, cum fac ipocritii nostrii. Marea majoritate n-au nici sange rece sau oportunism nativ, si nici intelect pentru a face bani din idei. Au doar prejudecati si o vesnica speranta de milog, ca cineva le va da si lor o pomana si vor putea trai comozi in continuare. Traiasca Romania, ca strabunii nostrii se intorc in mormant de ce a devenit in anul 2010!

Inceputul

Orice inceput trebuie sa contina cateva cuvinte despre cel il genereaza, dar eu lucrez cu generalitati. In o lume uniforma sau care se vrea uniforma, numele, studiile academice, cariera nu mai fac diferenta, ci ideile si mai presus de toate sursa ideilor, personalitatea face diferenta.
Sunt un bun observator si sintetizator al celor vazute si simtite cu o inclinatie aproape patologica spre realism, ce o sa cititi va fi o perspectiva despre cele ce sunt si vor urma. Cu astea fiind spuse, e timpul sa inceapa spectacolul...
Romania este o tara in care poporul a trebuit sa faca pe dracu ghem daca a vrut sa existe de-a lungul vremurilor. Invazii, batalii, paci temporare, si un luung sir de compromisuri care mai de care mai costisitoare, doar pentru a trai pe bucata asta de pamant ce o numim tara noastra.
Am fost un neam viteaz si ambitios, aproape de nestapanit sub orice forma de guvernare, singurul popor care a fost capabil sa corupa comunismul si sa-l faca suportabil. In '89, eram satui sa mai fim sclavi, caci de-a lungul vremii numai stapani am avut si in acel an, miroseam si noi libertatea. In sfarsit in randul lumii, in sfarsit eram capabili sa ne decidem singuri destinul, sau cel putin asa credeam noi. Daca pana in '89, stapanii nostrii ii vedeam, de atunci si pana astazi avem stapani pe care nu-i vedem dar ii simtim, le simtim autoritatea mai mult decat atunci cand eram spionati de securisti. Dar ne complacem asa, dulce e durerea care vine cu picatura, putin cate putin "tot raul spre bine", ca doar asa ni se spune de cand suntem mici...