Scopul vietii

Intregul sistem in care traim ne trepaneaza cu faptul ca suntem neputinciosi, ca suntem slabi ca societatea noastra e rea si fragmentata si asa mai departe. E o minciuna gogonata, suntem puternici, frumosi, extraordinari si nu exista nici un motiv pentru care nu putem sa intelegem cine suntem cu adevarat, de unde venim si incotro ne indreptam.
Cineva spunea odata ca "Bai, mi-am petrecut primii 30 de ani din viata incercand sa devin ceva, vroiam sa ma pricep la ceva, sa fiu bun la scoala, sa am note bune si tot ce a urmat conform acelei perspective. Nu eram bun asa cum eram, dar daca deveneam bun la ceva anume...Atunci am realizat ca intelesesem gresit jocul, scopul era sa inteleg ce eram deja!"
In cultura noastra, am fost invatati sa se puna accent pe diferentele individuale si sa fie luate in calcul asa ca fiecare se uita la fiecare si incepe sa puna etichete "destept, prost, batran, tanar,sarac, bogat", facem aceste distinctii dimensionale, le categorisim si le tratam ca atare si ii vedem pe toti ca fiind separati de noi, iar unul dintre paradoxurile experientei este ca atunci cand esti cu cineva si iti dai seama mai degraba de asemanarile decat de diferentele dintre tine si el. Si nu m-am nascut Printul Charles, ci m-am nascut ca un simplu om, iar apoi am invatat toata treaba asta cu sine sunt daca sunt bun sau rau, de succes sau nu, pentru ca totul se invata.
De aceea se mai spune ca toti suntem actori pe scena lumii, iar rolurile ne sunt livrate de cand sunt mici. Va mai aduceti aminte cand parintii ne ziceau ca "Trebuie sa ai si tu un rol in societate" ,nu?! Faptul ca ne luam prea in serios aceste roluri ne fac sa fim rai unii cu altii pentru ca nu vrem ca nimeni sa ne ia bucata noastra de atentie.
Asta a mai fost spus acum vreo 2011 ani de inca Cineva, si anume ca toti suntem frati si ca trebuie sa fim blanzi si intelegatori unii cu altii, insa lumea uita, piosii crestini habar nu au ce ii invata Cel ai caror copii sunt.
Bill Hicks, obisnuia sa-si termine show-urile cu urmatoarea explicatie:
"Viata e ca un carusel intr-un balci si cand te sui pe el, crezi ca e real, pentru ca atat de puternice sunt mintile noastre. Acel carusel te zgaltuie in sus si-n jos, te invarte iti da fiori dar iti place, e foarte colorat si amuzant pentru o perioada. Unii au fost in acel carusel o perioada indelungata si incep sa-si puna intrebarea -Oare chestia asta e reala sau e doar o tura de carusel?
Iar altii, isi amintesc, se intorc la noi si ne spun: nu va fie frica niciodata, pentru ca asta-i doar o tura. Iar noi am omorat acei oameni: "Redu-l la tacere, am investit mult in tura asta, sa taca din gura! Ia uita-te la incruntarea mea din cauza grijilor, la contul meu din banca, la familia mea, asta e fara indoiala real.
Dar nu conteaza, pentru ca e doar o tura si o putem schimba oricand dorim, e vorba doar de o alegere fara efort, munca sau slujba, fara economii sau bani, e doar o alegere intre teama si iubire."
Sa fii realist nu inseamna sa demonizezi lumea, ci sa le spui tuturor cat de prost merg lucrurile cu speranta in suflet ca prin asta vei schimba in bine ceva.