Amanarea, problema cronica a societatii

Tot ce se spune dupa "trebuie" nu se va face, asta e crezul meu, pentru ca oamenii cu cat subliniaza necesitatea de a lua o actiune, cu atat vor uita mai repede ca e nevoie sa o ia.

De ce?! Pentru ca oamenilor nu le place sa li se spuna sau sa isi spuna sa se trezeasca din aceasta calda adormire a lor. Comoditatea slabeste vointa, o perverteste si face oamenii prosti si lenesi.
De ce oare cand cuiva i se spune sa se duca la doctor, va amana acel moment cat mai mult cu putinta? De ce cand cuiva i se spuna ca trebuie sa ia o decizie de moment va spune ca acel moment nu este secunda 2 din viata sa? De ce o tara alege un presedinte ce a adus-o in ultimul hal de 2 ori? De ce o relatie fara viitor nu se termina in momentul in care se realizeaza acest lucru? Din cauza COMODITATII. Comoditatea e sigura, asta e adevarata radacina a problemei, ofera un fals sentiment de certitudine. Oamenii isi amintesc cu nostalgie de trecut, isi fac planuri marete de viitor dar uita sa traiasca prezentul. Apoi vine si vremea batranetii cand viermele neputintei dicteaza vointei "capul plecat, sabia nu-l taie".
De mici suntem invtati sa nu fim fermi si categorici, sa nu care cumva sa suparam pe cineva, sa cerem permisiunea pentru ce facem, sa scriem ce ni se dicteaza, sa memoram citatele din carte ca fereasca-Dumnezeu, am putea judeca singuri cat de logice sunt explicatiile ce ni se dau cu lingurita. "Om trai si om vedea", vorba de capatai a romanilor , sa mai stea nitel cu mainile-n san, ca poate problemele or sa se rezolve de la sine si nu vor mai trebui sa depuna efort.
Banii te forteaza sa amani totul pe perioade cat mai mari: "Nu te du la doctor sa te tratezi ca trebuie sa platesti impozite, nu te duce in vacante, ca poate dupa ce te intorci o sa fii dat afara de la munca, nu cauta forme alternative de a face bani, ca nu te mai concentrezi cum trebuie la locul de munca. Nu te distra, ca maine trebuie sa te trezesti devreme si sa fii productiv pentru un sef incompetent care a ajuns prin pile acolo unde e, iar tie iti spune ca doar prin munca asidua vei promova; nu te duce azi la biserica pentru ca atunci cand imbatranesti vei avea timp sa motai la slujbe plictisitoare." Sanatatea, timpul, atentia si sufletul nostru sunt aspirate de perpetua amanare pe care numai prin vointa o vom incheia.

Pentru cine se crede in stare

Sa ai grija de cei ce sunt mai slabi, sa-i intaresti cand nu mai pot, sa le dai speranta cand nu o mai au, iar in cele din urma sa pleci din viata lor cand a devenit suportabila.
Sa infrunti de unul singur ce va veni, sa nu ceri ajutor pentru a te intari constant, sa te uiti la tot ce te inconjoara relaxat chiar daca ai presiuni sa te schimbi.
Sa fii singurul tau stapan, sa nu fii dator nimanui, ca nimeni sa aiba privilegiul pretentiei in fata ta, sa fii un exemplu pe care toti doresc sa-l urmeze dar sa nu poata.
Sa iti ascunzi durerile si sa te arati senin, sa nu te infurii la vorbele cretinilor si sa nu te mandresti la complimentele lingailor. Sa iti privesti dusmanii in fata ca ei sa stie ca stii ce iti doresc ei tie si totusi sa nu aiba curajul sa-ti spuna in fata ca te urasc.
Sa asculti adevarul din inima dar sa nu te minti cand il auzi, unde nu esti bine venit pleaca si cand esti dorit, ramai decat atat cat e nevoie. Vorbeste simplu si din inima, cauta linistea cum cauti apa cand esti insetat, iar cand o gasesti, pastreaz-o si lupta pentru ea caci multi urasc linistea altora atunci cand ei insisi nu o au.
Nu avea incredere in nimeni, in special in cei care te intreaba retoric daca o ai in ei. Pune la indoiala totul pana cand ti se demonstreaza contrariul si atunci cand ti se demonstreaza, crede doar de acea data pentru ca minciunile cu adevaruri partiale se construiesc.
Nu iubi pe cel care te saruta cu ochii deschisi si ureaza-i noroc celui ce s-a indepartat de tine.
Cine te va avea in preajma, habar nu va avea cine esti, iar cel ce te va pierde te va tine minte toata viata.
Asta e ceea ce ti-Am incredintat sa faci, de vei indeplini totul, recompensa ta va fi mare.

Scopul vietii

Intregul sistem in care traim ne trepaneaza cu faptul ca suntem neputinciosi, ca suntem slabi ca societatea noastra e rea si fragmentata si asa mai departe. E o minciuna gogonata, suntem puternici, frumosi, extraordinari si nu exista nici un motiv pentru care nu putem sa intelegem cine suntem cu adevarat, de unde venim si incotro ne indreptam.
Cineva spunea odata ca "Bai, mi-am petrecut primii 30 de ani din viata incercand sa devin ceva, vroiam sa ma pricep la ceva, sa fiu bun la scoala, sa am note bune si tot ce a urmat conform acelei perspective. Nu eram bun asa cum eram, dar daca deveneam bun la ceva anume...Atunci am realizat ca intelesesem gresit jocul, scopul era sa inteleg ce eram deja!"
In cultura noastra, am fost invatati sa se puna accent pe diferentele individuale si sa fie luate in calcul asa ca fiecare se uita la fiecare si incepe sa puna etichete "destept, prost, batran, tanar,sarac, bogat", facem aceste distinctii dimensionale, le categorisim si le tratam ca atare si ii vedem pe toti ca fiind separati de noi, iar unul dintre paradoxurile experientei este ca atunci cand esti cu cineva si iti dai seama mai degraba de asemanarile decat de diferentele dintre tine si el. Si nu m-am nascut Printul Charles, ci m-am nascut ca un simplu om, iar apoi am invatat toata treaba asta cu sine sunt daca sunt bun sau rau, de succes sau nu, pentru ca totul se invata.
De aceea se mai spune ca toti suntem actori pe scena lumii, iar rolurile ne sunt livrate de cand sunt mici. Va mai aduceti aminte cand parintii ne ziceau ca "Trebuie sa ai si tu un rol in societate" ,nu?! Faptul ca ne luam prea in serios aceste roluri ne fac sa fim rai unii cu altii pentru ca nu vrem ca nimeni sa ne ia bucata noastra de atentie.
Asta a mai fost spus acum vreo 2011 ani de inca Cineva, si anume ca toti suntem frati si ca trebuie sa fim blanzi si intelegatori unii cu altii, insa lumea uita, piosii crestini habar nu au ce ii invata Cel ai caror copii sunt.
Bill Hicks, obisnuia sa-si termine show-urile cu urmatoarea explicatie:
"Viata e ca un carusel intr-un balci si cand te sui pe el, crezi ca e real, pentru ca atat de puternice sunt mintile noastre. Acel carusel te zgaltuie in sus si-n jos, te invarte iti da fiori dar iti place, e foarte colorat si amuzant pentru o perioada. Unii au fost in acel carusel o perioada indelungata si incep sa-si puna intrebarea -Oare chestia asta e reala sau e doar o tura de carusel?
Iar altii, isi amintesc, se intorc la noi si ne spun: nu va fie frica niciodata, pentru ca asta-i doar o tura. Iar noi am omorat acei oameni: "Redu-l la tacere, am investit mult in tura asta, sa taca din gura! Ia uita-te la incruntarea mea din cauza grijilor, la contul meu din banca, la familia mea, asta e fara indoiala real.
Dar nu conteaza, pentru ca e doar o tura si o putem schimba oricand dorim, e vorba doar de o alegere fara efort, munca sau slujba, fara economii sau bani, e doar o alegere intre teama si iubire."
Sa fii realist nu inseamna sa demonizezi lumea, ci sa le spui tuturor cat de prost merg lucrurile cu speranta in suflet ca prin asta vei schimba in bine ceva.

Chinul de a sti motivul...

Foarte multi oameni pun des intrebarea DE CE au loc anumite lucruri fie in viata lor, familia lor, tara lor. Orice intrebare deriva din raspunsul pe care deja il stii dar nu vrei sa-l recunosti ca individ.
Exista chiar si o vorba cum ca "raspunsul e pe jumatate furnizat de intrebare" lucru foarte adevarat, de altfel. Acum , intrebarea si mai interesanta este "De ce nu vrei sa recunosti raspunsul pe care deja il ai la intrebarea pe care o pui?"
In mare parte, pentru ca intra in conflict direct cu mandria ta, cu ego-ul tau, nu poti sa recunosti fata de tine, ce sa mai zic fata de altii, ca alegerile pe care le-ai facut au fost gresite.
Exemplu de intrebare cretina "De ce sunt copii nostrii agresivi ca noi i-am educat altfel?". Asta e intrebarea acelor parinti ultra puritani care nu de mult isi bateau copii de ii stingeau sau ii demoralizau repetandu-le intr-una ca-s prea prosti pt a pasi pe pamant. Acum s-a schimbat jocul si acei mici frustrati si abuzati au devenit adolescenti rebeli cu sete de razbunare pe prea cuviosii parinti si iete asa vezi la stirile de la ora 5 copii care-si maltrateaza sau chiar ucid parintii in felurite moduri.
Sa nu mai vorbesc de ce se intampla cu tara, cand toti idiotii care l-au votat pe ilustrul marinar si acum se plang ca nu mai au ce pune pe masa. Au facut o alegere dar nu pot s-o indure, in veci un prost nu va recunoaste ca e prost, poti sa il pici cu ceara incinsa ca mai bine moare decat sa isi declare pe fata valoarea nula.
E un adevarat chin sa ai explicatia la motivul pentru care unele lucruri nu merg pt ca mandria trebuie pusa la zid. Acea voce perfida care-ti tot repeta ca esti mai presus de restul trebuie sa fie redusa la liniste, pt ca acea voce nu e a ta, ci a tot ceea ce te inconjoara si vrea sa te modeleze.
Nu ramanem cu puritatea de copil pentru ca de mici parintii vor sa ne maturizam si sa intram in competitia vietii. Dupa aceea crestem si vedem ca acea competitie nici macar nu ne aduce nici un folos pt ca suntem prea absorbiti de a deveni din ce in ce mai buni incat uitam sa mai traim prezentul. Mergem la facultate, dam de libertate dar nu avem bani sa ne bucuram pe deplin de ea. Apoi avem bani, dar numai in urma unei munci care-ti fura 50% din timp si pentru care aproape tot din ce mai ramane din timpul tau se duce pe a te reface si de a fi bun pt urmatoarea zi de munca.
Trece timpul , te insori sau mariti, ai copii si iarasi timpul ti se duce dracu. Uite asa ajungi la batranete si te intrebi pe ce s-a dus tineretea ta.