Noi...suntem oameni, fiinte care gandesc, simt si actioneaza conform primelor doua aptitudini. Problema este ca inimile noastre au devenit nesimtitoare iar mintea noastra pervertita. Asta spune multe despre motivele pentru care ne merge atat de rau. Am evoluat, zice-se, cu intelectul nostru sa putem cerceta indepartarile spatiului si micimea moleculelor. Inventam, progresam, dar progresul e doar un deziderat perpetuu, el nu se va termina niciodata atata timp cat oamenii sunt nemultumiti de ei insisi, de modul in care vietile lor decurg si astfel vor inventa noi si noi metode de a-si imbunatati viata. Oamenii n-au mai vrut sa munceasca atat, asa ca au inventat masinariile; au vrut sa devina frumosi, asa ca au inventat chirurgia; au vrut sa nu se mai simta singuri, asa ca au inventat Hi5, Facebook si Messenger. Problemele oamenilor insa, nu s-au terminat, ei se simt mai epuizati, demoralizati si singuri ca oricand. Motivul?! Oamenii nu-si dau seama ca problema consta chiar in ei, in modul lor de a fi pur si simplu. Daca am cere cuiva sa traiasca singur, n-ar putea pentru ca nu s-ar suporta pe sine, pentru ca atunci cand cineva ramane singur, ramane cu angoasele proprii, cu uraciunea care-l caracterizeaza si pe care, culmea, are pretentia ca un altul sa o suporte. De aici se nasc relatiile, relatii care iau toate formele: parentale, amicale, sexuale, sentimentale, de serviciu s.a.m.d. Marea majoritate au relatii defectuase. motivul fiind ca toti au un interes. Chiar si intr-o familie, interesul primeaza: copilul vrea sa fie rasfatat, femeia vrea atentie, barbatul vrea autoritate. "Interesul poarta fesul" spune o vorba din batrani, vorba care este aplicabila in zilele noatre si in zilele ce vor veni. Interesul tine de intelect, de aceea noi am devenit din cale afara de perversi din punct de vedere rational. "Cum sa il fac pe celalalt sa faca ce vreau eu", asta e dictonul pe care toata lumea il urmeaza orbeste, iar prin asta va cam puteti da seama gradul de megalomanie de care sufera societatea umana. Foarte multi isi bat joc de ceilalti din simplul motiv ca asta le dicteaza Ego-ul, Prea-Puternicul Stapan al lor, cel ce ii dirijeaza dupa cum doreste. Daca ii spui unuia ca e rau, il doare p-ala in cur ca ii spui ce atribut emotional are, insa daca ii spui ca e prost, e nasol pentru ca i-ai insultat Ego-ul, marea sa capacitate intelectuala careia nimeni nu-i poate face fata, sau cel putin asa crede el.
Ca sa ne revenim,trebuie sa re-incepem sa simtim, dar nu pentru a face o impresie in fata altora si a ne fali si mai mult cat de destepti suntem noi ca ne-a iesit si rolul asta, si cat de prosti sunt altii ca l-au crezut, ci pentru a ne arata asa cum suntem si a ajunge sa ne acceptam intre noi asa cum suntem, diferiti, ba chiar unici...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu